"...poate ca în cele din urma nu am facut decât
sa scriu, prin câteva carti, un lung discurs
amoros..."
Fiecare om îsi alcatuieste de-a lungul vietii un edificiu afectiv. Masura în
care el este e data de consistenta acestui edificiu, de mâna aceea de oameni – ei nu
pot fi multi – pe care i-a preluat în el si i-a iubit fara rest, fara umbra, si împotriva
carora spiritul lui critic, chiar daca a fost prezent, a ramas neputincios. Acesti
oameni putini, care n fac pe fiecare în parte sa nu regretam ca suntem, reprezinta,
chit ca o stim sau nu, stratul de protectie care ne ajuta sa trecem prin viata. Daca
ura celorlalti – covârsitoare uneori! –, invidia lor, mârsavia lor sunt neputincioase
este pentru ca exista câtiva oameni pe c
"...poate ca în cele din urma nu am facut decât
sa scriu, prin câteva carti, un lung discurs
amoros..."
Fiecare om îsi alcatuieste de-a lungul vietii un edificiu afectiv. Masura în
care el este e data de consistenta acestui edificiu, de mâna aceea de oameni – ei nu
pot fi multi – pe care i-a preluat în el si i-a iubit fara rest, fara umbra, si împotriva
carora spiritul lui critic, chiar daca a fost prezent, a ramas neputincios. Acesti
oameni putini, care n fac pe fiecare în parte sa nu regretam ca suntem, reprezinta,
chit ca o stim sau nu, stratul de protectie care ne ajuta sa trecem prin viata. Daca
ura celorlalti – covârsitoare uneori! –, invidia lor, mârsavia lor sunt neputincioase
este pentru ca exista câtiva oameni pe care îi iubim pâna la capat.
Acest audiobook contine doua capitole din volumul lui Gabriel Liiceanu
Declaratie de iubire (Humanitas, 2002): capitolul dedicat Monicai Lovinescu si lui
Virgil Ierunca – cel care de altfel a dat titlul întregului volum tiparit – si capitolul
„Absenta lui Horia Bernea” (editia amintita, pp. 131-145).
"Cei care citesc cu glas tare povesti o fac pentru ca îi iubesc pe copii si
pentru ca iubesc deopotriva povestea pe care o citesc. Dar nu numai
copiii pot sa asculte povesti. Toata cultura nu este în fond decât o
poveste pentru oameni mari. Iar eu nu fac decât sa le citesc povesti
oamenilor mari. Povestile care mi-au placut cel mai mult si pe care
sper ca si ei le vor asculta asa cum le-am citit si eu prima oara: cu
sufletul la gura."
Gabriel Liiceanu