Prezenta lucrare constituie un demers ştiinţific comprehensiv de explorare şi analiză a efectelor aplicării politicilor sociale pasive asupra beneficiarilor de asistenţă socială. Studiul se opreşte cu precădere asupra familiilor monoparentale, ca beneficiari ai serviciilor sociale pasive, întrucât starea de dependenţă a acestora faţă de sprijinul financiar oferit de stat este cu atât mai îngrijorătoare cu cât în aceste familii există doar un potenţial aducător de venituri şi generator de stabilitate şi autonomie părintele singur.
Analiza este fundamentată pe o metodologie riguroasă şi o largă documentare bibliografică.
Încercând găsirea unei posibile explicaţii pent
Prezenta lucrare constituie un demers ştiinţific comprehensiv de explorare şi analiză a efectelor aplicării politicilor sociale pasive asupra beneficiarilor de asistenţă socială. Studiul se opreşte cu precădere asupra familiilor monoparentale, ca beneficiari ai serviciilor sociale pasive, întrucât starea de dependenţă a acestora faţă de sprijinul financiar oferit de stat este cu atât mai îngrijorătoare cu cât în aceste familii există doar un potenţial aducător de venituri şi generator de stabilitate şi autonomie părintele singur.
Analiza este fundamentată pe o metodologie riguroasă şi o largă documentare bibliografică.
Încercând găsirea unei posibile explicaţii pentru vulnerabilitatea familiilor monoparentale, am recurs la analiza abundenţei de prestaţii sociale din domeniul asistenţei şi protecţiei, comparativ cu necesarul de servicii şi, în consecinţă, la evaluarea tendinţelor de (auto) vulnerabilizare ale familiilor monoparentale beneficiare de suport social pasiv- familii care se (auto)menţin în starea de dependenţă, ca răspuns la sprijinul gratuit şi facil oferit de stat.
În aceste condiţii, am abordat o problemă deosebit de actuală în domeniul asistenţei sociale, aceea a obligativităţii iniţierii unor politici sociale active, care să implice persoanele aflate în situaţie de risc în depăşirea propriei stări de vulnerabilitate.
În plus, lucrarea include o evaluare critică a tendinţelor de înmulţire şi diversificare a formelor de suport social pasiv, tendinţe deja lansate în planurile naţionale de acţiune din domeniul asistenţei sociale. În consecinţă, lucrarea îşi propune demonstrarea rezultatului negativ al sprijinirii pasive a persoanelor aflate în situaţie de risc : permanentizarea stării de vulnerabilitate şi blamarea altora, pentru problemele proprii, dar în nici un caz (auto)reglarea sau formarea abilităţilor beneficiarilor de a depăşi prin forţe proprii situaţiile de criză. Oricine are preocupări ce ţin de problematica familiilor monoparentale va putea găsi în prezenta lucrare o argumentare clară şi actuală privind mecanismele ce menţin starea de vulnerabilitate a acestor familii, cu referire strictă la modul de concepere şi acordare a asistenţei şi protecţiei sociale în România : prevalenţa formelor de sprijin pasive, în detrimentul celor active.
Autoarea