Cartea "Polemos"

Polemos   Inchide

Polemos ? O istorie a ideilor literare, dar şi larg culturale de la noi din ultimii 40 de ani. O panoramă extinsă, scrisă prin... enervări ! Culmea, fără ţipete şi fără mahalagisme. Căci nu e vorba niciodată în scrisul lui Marin Mincu de revolta lui la vreo persoană, ci numai la textele/luările de poziţie/orientările ideologice ale câtorva zeci de preopinenţi. Dacă eu mi-am luat gândul de multă vreme de la a-mi mai da bună ziua cu unii dintre ei, Marin Mincu a menţinut dialogul cordial cu toţi până în ultima clipă a vieţii. I se părea firesc să nu « globalizeze » omul – creaţie complexă, supusă greşelii, şi deci, şi ameliorării, din punctul său de vedere. Ultima enervare pe teme intelectuale i-a fost însă fatală : în 2009, după o aprigă controversă susţinută în presă, la Uniunea Scriitorilor şi, în cele din urmă, în studioul TVR Cultural, un accident vascular cerebral a întrerupt pentru totdeauna discursul lui autenticist, de apărător hotărât al valorilor/talentelor/întâietăţilor împotriva imposturilor, plagiaturilor, hoţiilor grosolane şi subtile, sterilităţilor fanfaroane, amalgamurilor viclene, trădărilor şi ticăloşiilor cu ştaif de care n-a dus niciodată lipsă (nici) lumea noastră literară.

Să fi fost Marin Mincu un mare naiv ? Să nu fi priceput deloc cum funcţiona relaţia dintre capitalul politic indus şi cel cultural expus al « onorabililor » semnatari cu care-şi încrucişa floreta ? Greu de crezut ! Sigur pare azi doar faptul că persoana care comitea nelegiuiri culturale era de mii de ori mai puţin importantă pentru el decât marele rău pe care un biet agent risca să-l facă unei comunităţi candide, nepregătite sau amuţite de laşitate, dacă nimeni n-ar fi intervenit să-i deschidă ochii. Şi trebuie spus că arareori intervenea cineva (de capul lui). Or, în fond, ce avea Marin Mincu de pierdut, el care îşi începuse cariera scriind împotriva aberaţiilor dogmatice ale criticilor marxişti ? Merită adăugat : şi fiind pe atunci, în 1968-1970, singurul care a făcut-o… Aşa că, dacă tot a început pe baricade, acolo a rămas !

Din fericire, un tânăr universitar din Iaşi, Bogdan Creţu, i-a fost aproape în ultimii ani şi s-a achitat excepţional de sarcina îngrijirii volumului Polemos. Notele şi comentariile lui Bogdan Creţu situează articolele lui Marin Mincu deopotrivă în context restrâns şi larg, întregind ambele perspective cu explicaţii şi texte ale autorului neantologate în volum. Sunt chiar acele « armonice » necesare pentru ca Polemos să nu fie o oarecare culegere de articole, fie ele şi foarte incitante, ci un autentic tablou : patru decenii de luptă pentru recunoaşterea identităţii culturale româneşti, a creativităţii şi contribuţiei noastre reale (nu propagandistice) la patrimoniul european şi mondial. Un tablou cu autor unic : Marin Mincu, cavaler şi scutier, salahor şi martir al cauzei literelor româneşti.



Adina Kenereş



Prezentul volum reprezintă şantierul elaborării unor sinteze fundamentale. Citind confruntările lui Marin Mincu de-a lungul timpului, se poate observa nu doar o evoluţie firească, ci mai ales o coerenţă a discursului său critic, o consecvenţă cu sine. Polemos reprezintă, din acest punct de vedere,
un adevărat manual de critică literară.



Bogdan Creţu



Nu sunt un adept al criticii „învăluite“, detest duplicitatea şi, de aceea, cum probabil s-a observat, mi-a plăcut întotdeauna să mă exprim direct, chemând în cauză nominal pe cei despre care am avut ceva de spus. Mai cred, cu naivitate desigur, că această verticalitate a punctului de vedere poate să însemne cel puţin un act de probitate intelectuală, dacă nu profesională...



Marin Mincu



Din cuprins: Polemistul Marin Mincu şi mizele sale teoretice • Notă asupra ediţiei • În loc de prefaţă, textul lui Marin Mincu: Câteva notaţii disparate despre civilizaţia polemicii la români • Atitudini • „Critica“ şi criticii • „Schisma“ călinesciană • Polemică şi personalitate • Heliadism • Lupta cu dogmatismul şi oportunismul ideologic • Raţiunea „răstălmăcirii“ sau logica sterilităţii [~ S. Damian] • Oportunismul cronic [~ Paul Georgescu] • Dialectica „universalizării“ [~ Eugen Luca] • Câteva prezumţii [răspuns la o anchetă] • Spiritul critic junimist [~ Pompiliu Marcea] • Examenul tradiţiei şi generaţiile poetice • Revizuiri lirice [~ Mircea Martin] • Pentru o nouă conştiinţă de sine a literaturii române [~ Edgar Papu] • O chestiune de receptare: poetica lui Ion Barbu [~ Dorin Teodorescu] • Regula jocului [~ Al. Paleologu] • Răspunsul unui „neiniţiat“ [~ Al. Paleologu] • Baltagul – de la baladesc la romanesc • Dispute critice pe tema poeticităţii • O „întoarcere“ utopică [~ Eugen Simion] • Polivalenţa experimentalismului • Puţină eminescologie [~ Petre Mihai Gorcea] • Constituirea instanţei poetice • O strategie preluată? [~ Cristian Moraru] • Răspuns la o „scrisoare de amor“ [~ Florin Mugur] • Postscriptum 1 (O primă explicitare didactică) [~ Nicolae Manolescu] • Postscriptum 2 (A doua explicitare didactică) [~ Nicolae Manolescu] • Postscriptum 3 (O „introducere“ semiologică în poezia contemporană) [~ Eugen Negrici] • Despre traduceri [~ Florin Berindeanu] • Cu privire la revizuiri • Pentru o judecată mai dreaptă a lui G. Călinescu [~ Al. George] • „Revizuirea sacrosanctei Istorii“? De către cine? [~ Dumitru Ţepeneag] • O lectură grăbită [~ Constantin Pricop] • Mitizare versus demitizare [~ «cazul Eminescu»] • De ce „nu s-a universalizat Eminescu“? [~ Livius Ciocârlie] • Omologarea reală • „Noi nu suntem producători de mituri“? [~ Octavian Paler] • În problema „canonului“ • Canon şi axiologie [~ Gheorghe Crăciun] • Critica adevărată (se) revizuieşte • Falsificarea canonului literar în manualele şcolare • Amuzament estival sau despre absenţa spiritului aristocratic la optzecişti [~ Al. Muşina] • Complexul globalizării [~ Mircea Cărtărescu] • „Mizele culturale“ ni le stabilim singuri [~ Ovidiu Şimonca] • Dispute privind întâietatea • Să vedem cine minte [~ Daniel Cristea-Enache] • Între „dezinformare“ şi calomniere [~ Marian Papahagi, Ion Pop, Ioan Aurel Pop] • [Globalizarea] Împotriva demitizării patrimoniului naţional • Patrimoniu cultural versus globalizare [~ Mircea Martin] • Tot despre Generaţia 2000 [~ Rãzvan Ţupa] • „Mutaţia valorilor“ versus „globalizare“ [~ Răzvan Ţupa] • E. Negrici – un predicator steril al demitizării literaturii române • „Istoria critică“ a lui N. Manolescu • Între plagierea lui Călinescu şi politizarea tendenţioasă • Note şi comentarii

Inchide