Cartea "Relaţia NATO PESC"

Relaţia NATO PESC   Inchide

La acest moment putem vorbi despre două paradigme, care conturează politica de securitate al fiecărui stat: dilema tradiţională a securităţii şi noua dilemă a securităţii.
Potrivit dilemei tradiţionale a securităţii, actorii internaţionali, caută de obicei, securitatea unilaterală. În acest context, noţiunea de securitate unilaterală desemnează faptul că statele sunt interesate în mod exclusiv de propria securitate, fără a ţine cont de mijloacele cu care se poate atinge acest obiectiv. Promovarea unor astfel de politici, reprezintă un singur lucru: că scopul securităţii este subminat, deoarece există o „permanentă înarmare şi contra –înarmare”. În astfel de condiţii, nici o ţară nu poate garanta un mediu sigur pentru sine şi alţii. Singura latură pozitivă a acestei paradigme este absenţa acelor actori nonstatali imprevizibili, care ar putea lansa un atac în cel mai improbabil moment.

Indiferent de paradigma care conturează securitatea internaţională la un anumit moment, şi indiferent de conflictul care ar putea perturba pacea internaţională, există organizaţii pe care societatea internaţională se poate baza pentru rezolvarea lor. Unele au fost create imediat după cel de-al II-lea Război Mondial, altele sunt mai recente, dar toate au ca scop reglementarea, soluţionarea conflictelor existente pe scena relaţiilor internaţionale, dacă e posibil, pe cale paşnică.

Scopul final al lucrării este găsirea de răspunsuri la unele dintre următoarele întrebări:
Cum este văzut NATO la ora actuală, şi care este rolul său prevăzut de către analişti pentru viitor?

Viabilitatea Politicii Externe şi de Securitate Comună a UE: va fi PESC destul de puternic pentru a ţine pasul cu NATO şi eventual să preia unele dintre îndatoririle acestuia, în cazul în care va fi necesar un asemenea lucru ?
Care este relaţia dintre cele două organizaţii. Concurenţa acerbă pentru apărare şi securitate colectivă sau cooperare în vederea rezolvării mai eficiente a crizelor regionale şi internaţionale?
Având în vedere noutatea subiectului, accesul la lucrări de referinţă editate este restrictivă. Pe lângă cărţile şi articolele analizate autoarea a folosit pentru o bună aprofundare a problemei, documente oficiale, discursuri, declaraţii de presă şi dezbateri ale oficialilor din statele membre NATO şi UE, precum şi a persoanelor din fruntea celor două organizaţii. Astfel, în bibliografie, majoritatea referinţelor sunt în limba engleză, existând, din păcate, puţine cărţi în limba română, care să trateze această problemă.

Inchide