Turnul de ivoriu în care se instaleaza Petre Pandrea, pentru a-si scrie aceasta carte (de fapt, un nou si fascinant jurnal intim, asa cum sunt toate cartile sale postume), este, de fapt, proprietatea sa de la Peris – o casa candva falnica, o livada candva încantatoare, o vie candva plina de rod. Între timp, însa, peste toate acestea, ca de altfel peste întreaga tara, a trecut „socialismul biruitor”, aducandu-le pe toate în stare de ruina...
Încercand sa gaseasca un raspuns cat mai aproape de adevar, în legatura cu întamplarile dramatice ale vietii sale, Petre Pandrea îsi analizeaza mereu, din cele mai neasteptate unghiuri de vedere, trecutul. Astfel, „ceea ce m-a deosebit de generatia mea – crede el – a fost dorinta nebuna de a uni teoria cu practica, gustul nesabuit al independentei si afirmarea
Turnul de ivoriu în care se instaleaza Petre Pandrea, pentru a-si scrie aceasta carte (de fapt, un nou si fascinant jurnal intim, asa cum sunt toate cartile sale postume), este, de fapt, proprietatea sa de la Peris – o casa candva falnica, o livada candva încantatoare, o vie candva plina de rod. Între timp, însa, peste toate acestea, ca de altfel peste întreaga tara, a trecut „socialismul biruitor”, aducandu-le pe toate în stare de ruina...
Încercand sa gaseasca un raspuns cat mai aproape de adevar, în legatura cu întamplarile dramatice ale vietii sale, Petre Pandrea îsi analizeaza mereu, din cele mai neasteptate unghiuri de vedere, trecutul. Astfel, „ceea ce m-a deosebit de generatia mea – crede el – a fost dorinta nebuna de a uni teoria cu practica, gustul nesabuit al independentei si afirmarea valorilor vietii în momentele cele mai crancene, mai patetice si în toiul marilor dezastre”. „Eu nu pot tacea. Eu nu pot trai fara onoare”! exclama apoi....
Stefan DIMITRIU