« Z. Ornea a văzut în Gherea, încă de la primele sale studii,
o personalitate mult mai interesantă decît dădeau de înţeles reflexele
şcolare ale polemicii sale cu Maiorescu şi, în general, imaginea
sa de autodidact strălucit, teoretician exotic al unei viziuni politice şi
al unei ideologii nelalocul lor într-o ţară „eminamente agricolă“. [...]
Refuzînd să simplifice o existenţă care numai simplă nu era, el a dezvăluit
în multiplele straturi, nu o dată contradictorii, ale activistului politic,
în acelaşi timp restaurator prosper dar generos cu prietenii de idei după
ce fusese un militant socialist pauper, aproape gorkian - un personaj complex
dar coerent,
« Z. Ornea a văzut în Gherea, încă de la primele sale studii,
o personalitate mult mai interesantă decît dădeau de înţeles reflexele
şcolare ale polemicii sale cu Maiorescu şi, în general, imaginea
sa de autodidact strălucit, teoretician exotic al unei viziuni politice şi
al unei ideologii nelalocul lor într-o ţară „eminamente agricolă“. [...]
Refuzînd să simplifice o existenţă care numai simplă nu era, el a dezvăluit
în multiplele straturi, nu o dată contradictorii, ale activistului politic,
în acelaşi timp restaurator prosper dar generos cu prietenii de idei după
ce fusese un militant socialist pauper, aproape gorkian - un personaj complex
dar coerent, atrăgător prin farmecul dialecticii, prin întinderea culturii
şi tăria principiilor, şi nu mai puţin prin naivităţile sale. »
Mircea Anghelescu