Lidia Lazu semneaza o poezie delicat-confesiva, parcelata pe momente distincte, cu o structura de jurnal. Desi termenul structura e oarecum inadecvat acestei materii de fragezimi ce se transcriu ca atare, fara grija unei osaturi, a unui tipar ce i-ar stinjeni fluiditatea, evanescenta. Fiinta respira neconstrinsa de nimic, supusa doar clip...