Cartea lui Daniel Lindenberg a făcut mare vîlvă anul trecut în Franţa pentru
că ea constituia chiar tabloul clinic, cu diagnoza şi îndemnurile terapeutice
necesare la o boală asemănătoare. Istoria ideologiilor franceze şi a relaţiilor
lor cu noi apeteneţe culturale şi politice - multe dintre ele îngrijorătoare
şi în restul Europei, ca şi la noi - se desfăşura, decodificată, în ceva mai puţin
de 100 de pagini, avea un tonus şi un farmec irezistibile. Demonta false bravuri,
punea la locul lor aberante complexe de superioritate, biciuia populisme şi-i numea
"iresponsabili" pe cei care chiar asta sînt, doar că lucrul riscă să se vadă numai
atunci c
Cartea lui Daniel Lindenberg a făcut mare vîlvă anul trecut în Franţa pentru
că ea constituia chiar tabloul clinic, cu diagnoza şi îndemnurile terapeutice
necesare la o boală asemănătoare. Istoria ideologiilor franceze şi a relaţiilor
lor cu noi apeteneţe culturale şi politice - multe dintre ele îngrijorătoare
şi în restul Europei, ca şi la noi - se desfăşura, decodificată, în ceva mai puţin
de 100 de pagini, avea un tonus şi un farmec irezistibile. Demonta false bravuri,
punea la locul lor aberante complexe de superioritate, biciuia populisme şi-i numea
"iresponsabili" pe cei care chiar asta sînt, doar că lucrul riscă să se vadă numai
atunci cînd e prea tîrziu - s-a mai întîmplat. Un asemenea tur de forţă -
ne-am zis - merită să fie citit şi pe româneşte, pentru că aduce informaţii
care nu se pot spicui din lectura întîmplătoare a unor gazete, dar şi - poate
mai ales - pentru că reprezintă un model de problematizare simplă şi directă
a unei culturi cu care avem multe lucruri în comun, printre care şi... complexitatea.