„Proză rurală“ ajunsese să însemne, în percepţia obştească, o proză conservatoare, desuetă, presupus simplistă, schematică, dând seama cu mijloace artistice modeste de o realitate umană mai degrabă rudimentară, lipsită de rafinament, subtilitate ori profunzime sufletească. I se opunea, într-o viziune cvasi-maniheist...