Cartea "Asistarea (acompanierea) bolnavului terminal în context familial"

Asistarea (acompanierea) bolnavului terminal în context familial   Inchide

În momentul în care un copil se naşte, el poartă deja finalitatea în trupul său mic, finalitate pe care noi o numim moarte. Paradoxal, este ca şi cum acesta ar fi sensul vieţii sale, deznodământul vieţii sale, care este acelaşi pentru toţi oamenii. Oare unde ne ducem? Oare unde vom fi toţi împreună? Cu toate acestea, moartea ne apare ca ceva înspăimântător, ceva de care trebuie să fugim, împotriva căreia trebuie să luptăm. Poate pentru că sensul vieţii noastre se află tocmai în timpul vieţii noastre, în ceva ce putem întâlni pe parcursul vieţii noastre, în timpde viaţă şi nu de moarte. Cu cât ştiinţa progresează, cu atât moartea este mai de temut şi mai învăluită de absurditate, de teama de a o accepta ca făcând parte din natura esenţei vieţii. Dacă mai demult moartea era văzută ca fiind ceva normal, astăzi este privită ca fiind un intrus, un outsider. Boala este cea care trebuie combătută, e adevărat, dar moartea însă nu, chiar dacă această confuzie este adesea făcută.

Autoarea

Inchide