Cartea "DERYZOR"

DERYZOR   Inchide

Mulţi oameni care au citit DERYZOR vor fi fost contrariaţi de cuvintele Minţii din „Deryzor de vorbă cu mintea mamei lui”.
Mintea a spus atunci că nimeni nu mănâncă ci doar cucereşte şi ocupă. Adică cum? Ce înseamnă asta?

După cum unii bine ştiu importanţa hranei este capitală în toate subiectele tratate de mine. Oricât de mult m-am îndepărtat de el luat uneori de emoţii şi sentimente, de impresii şi de gânduri, m-am întors la subiectul hranei ca la ceva din care se naşte totul şi de la care trebuie să înceapă orice expunere şi analiză a omului în toată complexitatea sa.

Ce înseamnă că nimeni nu mănâncă ci doar cucereşte şi ocupă?
E foarte clar că pentru a ajunge la înţelegere întâi de toate trebuie să supravieţuieşti. Înţelegerea nu este o disciplină care se poate preda la şcoală, tinerii sunt prin natura energiilor interne, zbuciumate şi aprinse, în imposibilitate de a înţelege ce înseamnă ea. Mulţi o intuiesc şi o caută dar nici unul dintre ei nu se poate spune că este înţelept. Pentru că spre a ajunge la înţelepciune trebuie să treci prin ignoranţă. Timpul poate fi comprimat oarecum în fiinţa unora dar eliminat cu desăvârşire niciodată. Unii au o bază mai echilibrată, alţii sunt nărăvaşi ca un foc scăpat de sub control. Dar cum pe scara colosala a timpului nimeni nu este condamnat ci doar invitat să experimenteze viaţa în lumea constrângerilor materiale, ceea ce fac ei este la fel de natural şi firesc pe cât este la cei care încep să experimenteze înţelepciunea. Aşadar, un organism pentru a se perpetua în timp şi spaţiu are nevoie de o energie vitala care din cele mai vechi timpuri pe Pământ s-a obţinut prin ocuparea şi distrugerea unor organisme mai mici, prin asimilarea energie lor de către un corp mai mare. Natura, în înţelepciunea ei supremă pe Pământ, a reuşit astfel să realizeze cel puţin două lucruri de o importanţa fundamentală pentru perpetuarea vieţii în formă organică. Întâi a oferit cadrul prin care se putea prelua energia vitală necesară supravieţuirii oricărui corp, iar în al doilea rând a menţinut echilibrul între emisie şi recepţie prin minunatul principiu al reciclării. Natura ne-a dus de mână ca o mamă bună şi ne-a crescut mari. Dar a venit timpul să ne exprimăm conştienţa pentru care natura a făcut atâtea sacrificii şi compromisuri. Energia neagră a universului, prezentă în corpurile inconştiente, trebuie să se diminueze la scară universală pentru realizarea vieţii în ea însăşi, pentru realizarea divinităţii în formă absolută.

Ce avem noi cu asta veţi spune? Noi suntem robii; sunt zeii, îngerii, fiinţele serafice care se vor fi ocupând de asta... Dar nu e aşa. Dacă tot ce se manifestă ar fi un soft conceput de o fiinţă unică şi supranaturală, eternă şi personificată, atunci până şi un copil ar vedea falsul şi eroarea, căci va spune: cine l-a născut pe acesta? Introducerea pumnului în gură s-a practicat milenii la rând dar această atitudine nu e decât o amânare pentru vremea socotelii. Ce este ucis se naşte înapoi cu şi mai multă ardoare şi pune aceleaşi întrebări cu şi mai multă intensitate.

Este evident că principiul transformării substanţelor este baza acestui univers. Sunt atâtea de spus pe care încă mintea nu le poate reproduce şi nici înţelege... Ne folosim de acest instrument discutabil ca să ne putem înţelege şi de multe ori, pentru că natura lui este de origine duală, folosindu-l, de multe ori nu facem decât să turnăm gaz pe foc şi să ajungem la şi mai multă neînţelegere.

Deci nu se poate să fi fost altceva la început decât nonexistenţa în stare fizică şi materială. În cel mai simplu mod ea era doar posibilitatea de a fi. Pentru că la scara absolută a fi şi a nu fi însemnă acelaşi lucru. Nimicul plictisit de sine devine ceva, totul scârbit de complexitatea pe care a creat-o devine nimic. Unde suntem noi în cadrul acestui ciclu etern de a acţiune şi nonacţiune nu e greu de înţeles. Nu trebuie să ne punem întrebarea dacă ceea ce facem este bine sau rău, căci orice am face este exact ceea ce trebuie. Condamnarea este o reminiscenţă a predispoziţiilor sălbatice, lipsite de conştiinţa prin care natura ne-a perpetuat şi ne-a adus în clipa de faţă.
Dacă am ucis este pentru că altceva nu ştiam să facem, dar când am aflat lucruri noi şi conştiinţa şi-a arătat zorii în fiinţa noastră chiar să vrem să mai ucidem şi nu vom mai putea. Dar totuşi va trebui să supravieţuim pentru că minunile vieţii odată cu dobândirea primelor elemente de înţelepciune umană abia urmează să ni se arate şi pentru a desăvârşi întregul ciclu al unei existenţe complete trebuie să le trăim pe toate. Spre deosebire de existenţa în sine, doar conştientă de sine, permanent perfectă şi impecabilă, existenţa în manifestare este cu adevărat urâtă doar când este stăpânită de ignoranţă.
Astăzi, pentru a-şi desăvârşi destinul, mulţi oameni au trecut la alimentaţia vegetariană. Prin ea multe instincte incontrolabile şi inconştiente ies din automatismele omului, dar nimeni nu se va opri aici...

Deci trebuie să ştiţi că în lumea noastră sursa tuturor energiilor vitale este lumină solară. Ea provine din altceva dar nu e necesar acum să ne preocupe ceea ce este atât de departe. E suficient să ştim că surprizele existenţei în manifestare nu se vor epuiza niciodată şi viaţa noastră, a celor născuţi din noi prin care ne vom perpetua mai departe, va trece prin experienţe din ce în ce mai frumoase până ce vom ajunge la absolut.

Altă cale nu poate fi decât în mintea încăpăţânată şi plină de ignoranţă, care la rândul ei vrea să se perpetueze mai departe. Dar cum ea nu este o fiinţă vie, ci doar o creaţie a fiinţelor vii, nu are copii care să o plângă şi nici ea însăşi nu va plânge de dorul ei. Iluzia are locul său pe scara colosală a vieţii, dacă rămâne în urma noastră are cine să o ia la rând, căci rămân în urmă atâtea specii de animale.

Dar omul poate merge mai departe. După ce va fi simţit şi desperarea bobului de grâu sfărmat şi transformat în pâine, conştient de posibilităţile sale omul va trece prin sprijinul apei şi al aerului la alimentaţia exclusiv din lumină solară. Oricât ar fi de greu de crezut nu mai sunt multe generaţii pana acolo.

Vom trece prin manifestări inefabile şi vom atinge în cele din urmă divinitatea.

Deryzor vă invită să participaţi la experienţele lui.



Constantin Luntraru

Inchide