Cartea "Pentru tine, domnisoara!"

Pentru tine, domnisoara!   Inchide

Ascult si acum glasul cerului si al pamantului, si glasul ploii, si cantecul frant al iubirii... Am inca nevoie de cuvinte, vreau inca sa stiu ca nimic nu-i fara rost sub soare: un cuvant, o poveste, o umbra, un zambet, un gest tandru, o clipa de vesnicie, o imbratisare necunoscuta si pribeaga... Astept inca primavara si sufletul mi se strange de dor cand vad, toamna, broboada padurii. Mai cred in povesti, mai caut oameni adevarati, mai ascult soaptele gerului, iarna, si mai vad inca ghiocei printre nameti si noroaie. Mai vad inca priviri limpezi de copii si hauri dusmane in suflete dragi. Mai caut iubire printre ruine si astept sa infloreasca trandafirii in pustie. Intind mana spre lume si strang in pumn neiubirea, atat de adanc si de rascolitor, incat mana ranita se intinde spre cer intr-o disperata dorinta de a o fereca pentru totdeauna: nimeni sa nu mai stie ce-i neiubirea! Astept zile si soare, privesc nopti si luceferi, iar sufletul meu tremura de racoarea tacerii. Risipitoare si tacuta, aleg azi sa arunc seminte de bine in brazde necunoscute, sperand, iubind, plangand...

Inchide