Cartea "LUCIA FERESCU SAU STEAUA DIMINETII"

LUCIA FERESCU SAU STEAUA DIMINETII   Inchide

Poveste despre sufletul veșnic călător

Nu v-ați întrebat niciodată de ce v-ați născut ? Imposibil ! Dacă vi se pare că nu sunteți deloc genul care-și adresează întrebări existențiale, precis ați uitat că ați făcut-o. Cel mai probabil, v-ați pus și părinții în încurcătură, poate i-ați provocat și pe bunicii cu totul dedați la cele sfinte.
E în firea lucrurilor ca oamenii de pe tot Pământul, deci și românii, să se întrebe cine sunt și care e rostul lor. Poveștile neobișnuite sau inexplicabile încă pe care le trăiesc sau le află despre lume sunt oare « fantastice » sau aparțin unui altfel de « real » ? Ce real este acela în care « la început era Cuvântul », un Cuvânt care « s-a făcut trup » ? și e oare posibil ca într-un infinit de universuri eterne sufletul să fie limitat și muritor ? Pe savanți și pe curioși, ca și pe credincioși meditația îi duce departe – prin atom și prin milenii, spre sunete și stele. Aceleași din care n-ar fi imposibil să fi venit cândva aici, ca pentru un popas.

Petru Vintilă jr., artist plastic și om de condei, fiul strălucitului pictor naiv și scriitor cu același nume și nepotul mitologului Victor Kernbach, care i-a luminat încă din copilărie drumul printre urmele civilizațiilor vechi, s-a oprit într-o zi din desenat arhitecturi stranii și creaturi improbabile și a hotărât să scrie fresca unei ipoteze care i se clădise pe îndelete în minte de-a lungul câtorva decenii. Pe îndelete a și purces la treabă, iar în vreo șapte ani a dat la iveală falsul roman intitulat Lucia Ferescu sau Steaua dimineții. De ce « fals » ? Pentru că volumul are date de roman, dar are și caractere de eseu, de jurnal, de dialog și de operă de mediatizare a științei, toate fiind structurate într-o mărturie despre ființa care se întreabă cine e, de unde vine și unde se duce. și nu doar că nu ia în serios celebrul îndemn « crede și nu cerceta », ci chiar face aproape contrariul, continuând să « creadă » în felul său. Interesant și cuceritor e să vezi pentru prima oară în românește un periplu epic prin istoria căutărilor spirituale din toată lumea integrând și spațiul nostru, acele descoperiri, fenomene și personalități care intră în rezonanță cu cele cunoscute de pe glob, de la semne încă tulburi din preistorie abia scoase la iveală până la calcule de la marginea materiei întreprinse ieri.

Personajul-pretext al pseudoromanului,
Lucia Ferescu, este o domniță născută în Valahia înainte de mijlocul secolului al XIX-lea, pe care o regăsim în 2060, proaspătă și intactă, la fel de aprigă luptătoare pentru libertatea de a exista prin sine a omului în ciuda numeroaselor predestinări pe care ea a învățat în lunga-i viață să le descifreze în amănunt. Îi putem urmări șerpuirea gândului curios prin texte sacre, revelate sau compuse din fragmente scriptice, prin opusuri puse la index sau circulate în vremuri clasice și moderne, însoțite de exegeză pe marginea credințelor și practicilor religioase, oculte și esoterice. Același gând, flexibil și deschis, construiește cu încredere punți neconvenționale între tradiții confesionale diverse și ipoteze ale fizicii cuantice, legate în rețea de miile de rapoarte recente despre întâlniri ale pământenilor cu extratereștri și experiențe ale lor la limita morții, călătorii aparent neverosimile, decorporalizate, în spațiu și timp.
Cei care s-au deprins să citească Scripturile doar în spirit și în simbol pot fi surprinși de sugestiile de lectură literală pe care le propune Lucia Ferescu. Iar amatorii de literatură SF ar putea găsi, la rândul lor, că unele pretinse « fantezii » brodate despre lumi cu aer supranatural din cărțile lor preferate figurează deja ca atare în scrieri foarte vechi, în resturi de mituri sau legende de pe alte continente. E greu să rămâi indiferent la un tablou atât de bogat al umanității în care marile spirite nu doar că se întâlnesc, cum spune adagiul, dar mai și consună la mii de kilometri și secole distanță. Ca și cum realitățile laboratoarelor de azi, preocupate de particule subatomice, vibrații, ADN și forme abstruse de energie, n-ar fi decât traducerea în idiom contemporan a unor tăblițe de lut și suluri de papirus…

La ultima pagină a acestei cărți fabuloase, aproape la fel de misterioasă ca și prima,
mi-a venit în minte o scenă trăită acum câțiva ani în parc. Pe bancă, bunicul, citind un
ziar – în picioare, în fața lui, nepotul care ucide dușmani intergalactici într-un joc de pe smartphone. Nepotul întreabă : Auzi, de ce vin extratereștrii aici la noi ? și bunicul, fără să ridice ochii din ziar, răspunde : Pentru
că pot.

Adina Kenereș




Din cuprins : Apariții și dispariții • Arghiropol și alte ciudățenii din București • Săptămâna marii revelații • Sexul oamenilor, sexul îngerilor • De la mănăstire, prin Europa, spre piramide • Uriașii și energiile lor din pântecul munților • Din pustiul arab, prin Stambul, înapoi la București • Pe spirala neoliticului românesc până la 10 000 de ani în urmă și mai bine • În trăsura prințului prin Rusia, în trăsura Ohranei înapoi spre țară • Vizitele extratereștrilor în relatările sacre indiene și cele biblice • ADN-ul semințiilor din Vechiul Testament • Supercivilizații nemuritoare oglindite în toate textele sacre ale lumii • Popas la Qumran și o privire mai atentă asupra Evangheliilor necanonice • Mistificări utile pentru salvarea dogmei • Un ocol luciferic prin strada Mântuleasa și Grădina Cișmigiu • Când Poliția Capitalei umblă după himere • 70 de neamuri, 70 de îngeri, 70 de limbi • Drumuri prin alte spații spre superstația cosmică • Călători prin rai și iad • Recolta de suflete și ființe răpite de OZN-uri • Spre un univers plural, compus din lumi paralele • Levitând ușurel cu domnișoara vrăjitoare • Curățenia genetică și înmulțirea mai mult sau
mai puțin angelică • Reîncarnare, karma și călătorie în timpurile trecute • Copiii indigo și cei de cristal • Supercomputere, supertehnologii, superspații... • Big Bang, Big Crunch, vid și timp absolut • Infinitul greu de imaginat, sensul greu de pătruns • Multe cicluri înlănțuite și un Dumnezeu continuu • Sufletele oamenilor îi împrospătează pe zei și pe Dumnezeu • șerpuirea ADN-ului prin apele primordiale • Informația din Cuvânt și realitatea ultimă (sau primă) • Pământenii vegheați de la mare depărtare • Cât de mult rău e în binele divin ? • Fațetele răului : intoleranță, agresivitate, violență, cruzime... • Amintiri despre « reptilieni » și alte maleficii • De la gnostici la supercorzi, trecând prin eretici și mistici • Iahve sau Epopeea unei cruzimi cu scop nobil • Cataclisme, masacre și molime în cursa pentru « puritate » • Îmblânzirea omului prin ADN și activitate neuronală orientată • Despre « performanțe » obținute prin meditație și asceză • Inexplicabilele viziuni mari ale unor oameni mici • Zbor cu trupul, cu insula sau cu vaporul • Călătorii în aer și în timp, fără trup sau fără identitate




Petru Vintilă jr. (născut în 1955 la București, fiul scriitorului și pictorului Petru Vintilă) a absolvit Institutul de Arte Plastice « N. Grigorescu » din București în 1978 și este membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România. Grafician de formație și desenator de predilecție, s-a ilustrat și în pictură, arte decorative, fotografie, și a participat la numeroase saloane și expoziții în țară și în străinătate.
Este dintotdeauna pasionat de istorie (mai ales de cea a Bucureștiului), literatură, filosofie, istoria religiilor, mitologie, cărți de înțelepciune și spiritualitate din toate orizonturile, fenomenul OZN. Autor al unor hărți turistice (Sinaia, Complexul Peleș, București) în care monumentele sunt figurate prin desen, a publicat, de asemenea, un minighid al Sinaiei (2003) și un eseu despre catacombele bucureștene (2006).

Inchide