Cartea "Melchisedec al României"

Melchisedec al României   Inchide

Cel despre care titanul istoriei noastre naţionale Bogdan Petriceicu Haşdeu spunea nemuritoarele cuvinte: „fără îndoială, bărbatul cel mai cu ştiinţă dintre prelaţii noştri”, Mihai Ştefănescu (Melchisedec), fiul preotului Petru Ştefănescu, s-a născut pe 16 februarie 1823, în satul Gârcina (Neamţ) şi, după şcoliri prea înalte, avea să onoreze, cu personalitatea sa multivalentă, Biserica Ortodoxă Română, ca Episcop al Episcopiei Romanului, într-o fericită continuitate a marilor săi înaintaşi Macarie şi Dosoftei- şi cu numele celebrei şi curatei preoţii- rânduieli:Melchisedec.
De la început, s-a constatat că Mihai Ştefănescu s-a remarcat prin deosebite însuşiri intelectuale, cât şi prin râvna la învăţătură; fiind înscris din 1834 la Seminarul „Socola”. După şapte ani de studii, a primit „atestatul” şi a fost numit învăţător la Şcoala din satul Şerbeşti. Este chemat la „seminaria Veniaminiană” şi apoi, după absolvire, la propunerea directorului şcolii, Filaret Scriban, la începutul lui 1843, este numit „profesor supleant la catedra de Retorică, Pastorală şi Istorie naţională. În acelaşi an, îmbracă haina monahală, primind numele Melchisedec. Este hirotonit ca ierodiacon la 16 August 1844. La începutul lui 1848, ia partea directorului Filaret Scriban, pe care mitropolitul Meletie voia să-l înlăture.; Melchisedec este trimis la mănăstirea Neamţ, unde adună material documentar legat de probleme de istorie bisericească.

Autorii

Inchide