Cartea "Dreptatea rectificativă în context intergeneraţional"

Dreptatea rectificativă în context intergeneraţional   Inchide

Tema lucrării de faţă o va constitui chiar dreptatea rectificativă, adică acel tip de dreptate preocupat, în primul rând, de repararea nedreptăţilor trecute. Voi analiza problemele pe care le ridică acest tip de dreptate (discutând argumentele şi contraargumentele care se aduc rectificării în genere) şi voi încerca să arăt că are sens să se vorbească despre dreptatea rectificativă ca un tip de dreptate de sine stătător, care nu poate fi redus la alte tipuri de dreptate (cum ar fi cea distributivă) şi care nu îndeplineşte doar un rol auxiliar, de susţinere a dreptăţii distributive sau a dreptăţii în transferuri.
În categoria politicilor rectificative voi cuprinde atât politicile restitutive (unde intră şi compensările de diferite forme), cât şi pe cele de acţiune afirmativă sau pe cele de « reparaţie » simbolică Nu există un acord cu privire la includerea tuturor acestor tipuri în categoria politicilor rectificative. Anumiţi autori, precum Adrian Miroiu, (Adrian Miroiu, « Filosofie fără haine de gală », All Educaţional, Bucureşti, 1998, p. 285) consideră, spre exemplu, că politicile restitutive şi politicile de acţiune afirmativă fac parte din două sfere diferite. Ceea ce au în comun este că ambele (atât dreptatea restitutivă, cât şi discriminarea pozitivă) încearcă să anuleze consecinţele negative ale unor nedreptăţi trecute. Pe de altă parte însă, discriminarea pozitivă nu a fost gândită pentru a permite unui grup de oameni să obţină mai mult dintr-un bun (fie că acel bun este educaţia sau asistenţa medicală, ori anumite libertăţi), aşa cum este cazul cu polititicile restitutive.
Politicile de discriminare afirmativă au fost gândite pentru a face ca un anumit bun să capete valoare într-o anumită comunitate. Nu se pune problema oferirii unei « cantităţi » mai mari de educaţie a rromilor, ci aceea a creşterii importanţei pe care o are educaţia în comunitatea rromă, astfel încât membrii acesteia să poată beneficia de pe urma ei. În cazul dreptăţii restitutive, în opinia lui Adrian Miroiu, ceea ce se urmăreşte este a furniza o cantitate mai mare dintr-un anumit bun membrilor unei comunităţi. O altă diferenţă este că, în general dreptatea restitutivă se referă la bunuri cât se poate de concrete (case, pământuri etc.), în timp ce discriminarea pozitivă se preocupă de repararea unor nedreptăţi mai puţin concrete.
Dar sunt autori care nu văd nici o separare între cele două sfere. Atât discriminarea pozitivă, cât şi restituţiile de proprietăţi încearcă să repare anumite nedreptăţi făcute în trecut şi reprezintă amândouă o faţetă a aceleiaşi monede. Aceasta este abordarea pe care o voi aborda în lucrarea de faţă : voi considera atât acţiunile afirmative, cât şi politicile restitutive sau reparaţiile simbolice ca fiind « sub aceeaşi umbrelă », în virtutea unei caracteristici pe care o au în comun : şi anume, încercarea de îndreptare a unor nedreptăţi trecute.
Autoarea

Inchide