Studiul de faţă ne arată foarte limpede că, pe termen lung, situaţia migranţilor trebuie reglementată, legalizată, instituţionalizată deopotrivă în statele de origine cât şi în ţările de destinaţie.
Autoarea ne atrage atenţia asupra protecţiei sociale. În volumul de faţă această dimensiune instituţională a vieţii sociale este atent şi migălos analizată. Şi cu temei. Tot în declaraţia universală a drepturilor omului articolul 25 stipulează :
1 Orice om are dreptul la un nivel de trai care să-i asigure sănătatea şi bunăstarea lui şi familiei sale, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuinţa, îngrijirea medicală
Studiul de faţă ne arată foarte limpede că, pe termen lung, situaţia migranţilor trebuie reglementată, legalizată, instituţionalizată deopotrivă în statele de origine cât şi în ţările de destinaţie.
Autoarea ne atrage atenţia asupra protecţiei sociale. În volumul de faţă această dimensiune instituţională a vieţii sociale este atent şi migălos analizată. Şi cu temei. Tot în declaraţia universală a drepturilor omului articolul 25 stipulează :
1 Orice om are dreptul la un nivel de trai care să-i asigure sănătatea şi bunăstarea lui şi familiei sale, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuinţa, îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale necesare ; el are dreptul la asigurare în caz de şomaj, boală, invaliditate, văduvie, bătrâneţe sau în celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenţă, în urma unor împrejurări independente de voinţa sa.
Ori este evident şi studiul de faţă surprinde foarte bine şi profund acest fapt că toate aceste servicii trebuie asigurate de cineva. Statele naţionale prin instituţiile şi politicile lor specifice creează posibilităţile pentru realizarea şi transpunerea faptică a acestor deziderate normative.
Iar migranţii sunt cei ce trăiesc în biografia lor şi în fiecare clipă a vieţii lor cotidiene eficienţa sau ineficienţa (din perspectiva lor proprie) acestui cadru instituţionalizat.
Concluzia pe care putem să o tragem din studiul de faţă este următoarea : este în interesul migranţilor ca problemele lor să poată fi soluţionate în mod legal. Pe de altă parte statele naţionale trebuie să găsească soluţii pentru diminuarea condiţiilor care etichetează anumite tipuri de migranţi ca fiind « ilegali ». Fiindcă este clar : persoana mobilă este un om, un membru al societăţii. Şi pentru o persoană este legitim din punct de vedere social să se mişte liber oriunde doreşte chiar dacă din punctul de vedere al intereselor statelor naţionale anumite tipuri de mobilitate sunt considerate ilegal. Ceea ce este considerat legitim din punct de vedere social nu coincide de regulă cu cea ce este legal din punct de vedere juridic-administrativ. Şi este evident că pe termen lung legitimitatea socială va impune schimbări juridico-administrative. Trebuie regândită probabil relaţia dintre societate şi stat, relaţia dintre instituţia cetăţeniei şi diverse instituţii sociale.
Consider că paginile studiului de faţă merită să fie citite de un public cât mai larg. Fiindcă cu toţii avem ce învăţa din experienţa altora…
Conf. univ. dr. Rudolf Poledna